Compozitie: mlădiţe de merişor - Vaccinium vitis idaea.
Beneficii: contribuie la reducerea disconfortului apărut la urinare, susţinând eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractul urinar.
Principii active: arbutozid, hidrochinonă, flavone, tanin, vitamina C, ericolină, săruri minerale.
Acţiune terapeutică: creşte diureza, dezinfectant renal (foarte util în cistite), antiinflamator, se utilizează ca antidiareic. Intern - colite, colibaciloze, tranzit perturbat (diaree sau constipaţie), cistite, afecţiuni renale (îndeosebi litiaze), infecţii renale, reumatism, gută, artrite şi atroze la vârste înaintate, osteoporoză.
Rolul componentelor: Merişoarele (afinele roşii) sunt considerate încă din vechime tratamente miraculoase pentru numeroase boli, cu precădere cele ale tractului urinar. Merișorul a fost descoperit în America de Nord, de către primii locuitori și era folosit pentru mâncare, îndeosebi pentru pastramă. Impactul benefic asupra sănătății a fost confirmat în zilele noastre prin studii specializate. Timp de secole, merișorul a fost folosit profilactic în regiunile nordice, în țări precum Suedia, Finlanda sau în Rusia de Nord, unde clima aspra nu permitea creșterea și, implicit, consumul altor fructe. Și-a dovedit în timp eficiența în tratarea infecțiilor renale, intestinale și gastrice. Este un arbust mic, tufos cu frunzele eliptice, cu vârful rotunjit și rigide. Florile sunt albe-roz iar fructele sunt bace sferice, roșii lucitoare, acrișoare și comestibile. În scop medicinal se folosesc fructele și frunzele. Frunzele de merișor conțin arbutozidă, taninuri, flavone, vitamine C și substanțe cu acțiune antibiotică. Fructele conțin acizi organici, antociani și vitamine (A,B,C), substanțe minerale. Semințele fructelor sunt bogate în acizi grași de tip omega-3. În medicina tradițională, merișorul a fost folosit ca aperitiv, antihemoragic, diuretic și tonic pentru sistemul nervos. În medicina tradițională austriacă, fructele de merișor au fost administrate intern sub forma unui jeleu sau sirop pentru tratarea problemelor gastrointestinale, rinichilor și tractului urinar. Principiile active ale plantei au acțiune antiinflamatoare, antiseptică, diuretică, astringentă, antidiareică, sudorifică. Frunzele au acțiune astringentă, datorată conținutului în taninuri și antiseptică la nivel renal. Datorită conținutului mare de flavone are și acțiune diuretică. Antocianii din merișor s-au dovedit a avea efecte pozitive asupra Staphylococcus aureus, bacterie ce cauzează diverse infecții. Merișorul este contraindicat în sarcină. Fructele de merișor puse într-un borcan cu apă, la temperatura de 10-18 grade Celsius, se păstrează vreme de un an, fără vreo altă intervenție, deoarece conțin substanțe numite benzoați, care sunt varianta naturală și netoxică a periculosului aditiv E 211 (benzoat de sodiu), cu efect puternic conservant.
Mod de administrare: intern - infuzie din 1-2 linguriţe de plantă la 250 ml apă fierbinte. Se lasă acoperit 15 - 20 minute, după care se filtrează. Se beau 2 ceaiuri pe zi. Pentru a extrage în întregime substanţele active din frunze, se recomandă ca ceaiul să se prepare în modul următor: peste două linguriţe de plantă se toarnă 100 g apă rece. Se amestecă bine şi după 15 minute se strecoară lichidul într-un vas. Peste frunzele rămase după strecurarea lichidului se pun 150 ml apă clocotită şi se fierb 15 minute. Vasul se ia de pe foc şi se lasă să stea 10 minute, după care se strecoară. Se amestecă ambele lichide.
Contraindicaţii: nu se recomandă femeilor gravide.
Prezentare: cutie x 50g.
